Tampita.

Era cat pe ce. Era cat pe ce sa ma fac de rusine si sa-ti scriu. Era cat pe ce sa arunc la gunoi cele doua saptamani in care am reusit sa tac, sa te ignor, sa-ti dau impresia ca pentru mine nu mai existi. Ce tampita pot sa fiu. Ce slaba, ce stupida, ce imatura. Dupa doua saptamani am vrut sa-ti trimit un mesaj, si nu oricum, ci in cel mai tampit mod, pe telefon. Am si uitat cat de nesabuita si de imatura pot fi atunci cand iubesc. Nu-mi place azi cuvantul asta. Cum te-as putea iubi, cand nu te-am tinut niciodata in brate, cand nu ti-am soptit niciodata nimic la ureche, cand tot ceea ce este intre noi doi se rezuma la niste propozitii care astazi dor, care ma dor nespus. Dar, lasand toate astea la o parte, uite… ia-ti mesajul. E al tau. A fost la o singura secunda distanta de tine. Poate ar fi schimbat lucrurile, poate nu le-ar fi schimbat. Nu ar fi fost prima data cand nu mi-ai fi raspuns la un mesaj, sunt obisnuita deja. Q, mi-e dor de tine. Dar nu se mai poate asa. Nu mai pot asa. Hai sa ne despartim de tot. Am nevoie disperata de un final. Yours, U. . Da, asta am vrut sa-ti scriu, asta simt si acum, de fapt nici nu mai stiu ce simt acum, nu mai inteleg nimic, din noi, din ceea ce fac, din ceea ce-mi faci, din tacerea ta, pe care sper sa reusesc sa nu o tulbur cu mesaje tampite,  pentru ca e sublima in felul ei. Tot ceea ce inteleg este ca in momentul de fata eu sunt o tampita, nu, sunt cea mai mare tampita, pentru ca este mai mult decat evident ca nu mai este nimic intre noi, iar eu inca nu m-am hotarat sa renunt, inca nu sunt in stare sa fac asta. Noapte buna, Q. Yours, U.