Stau ghemuita, cu genunchii la gura, precum odinioara in pantec de mama. Respiratia-mi suiera, dar inima-mi canta un colind de preaplin si de zmeie multicolore inaltate spre cer. Alerg ca prin vis cu cate un buchet in fiece mana, fiecare purtandu-mi un gand, o minune, o dorinta, o credinta. Parca mi-e dor de Craciun, de zilele dinainte-i, cand colindul pentru Pruncul pregatit a renaste rivalizeaza cu aroma calda de cozonac de pe scara, aroma ce-mi aduce perpetuu aminte de frumoase maini de bunica. 
Parca mi-e dor si de Invieri cu sens si Lumina, menite sa vindece repetat poveri, sangerari ale unor inimi continuu secatuite de vlaga. E inca vara, iar mie mi-e dor de Craciun si de Inviere si tot ce-mi doresc sa fac azi e sa inalt zmeie. Poate tocmai pentru ca stau si visez… ghemuita, cu genunchii la gura, precum odinioara in pantec de mama.
Parca mi-e dor si de Invieri cu sens si Lumina, menite sa vindece repetat poveri, sangerari ale unor inimi continuu secatuite de vlaga. E inca vara, iar mie mi-e dor de Craciun si de Inviere si tot ce-mi doresc sa fac azi e sa inalt zmeie. Poate tocmai pentru ca stau si visez… ghemuita, cu genunchii la gura, precum odinioara in pantec de mama.
0 comments:
Trimiteți un comentariu