Cred ca suntem tara cu cele mai multe stiri cretine pe cap de locuitor. In mod obligatoriu, dac-ai scapat nealterat pana acum, daca un sistem propriu de protectie te-a aparat de atacul asiduu purtat pe toate planurile de microbii vietii politice autohtone, ar trebui ca la moarte sa iti donezi corpul pentru a fi studiat de specialisti fiindca e clar, ai un sistem de autoconservare ce te situeaza pe scara evolutiei speciei cu mult peste performantele in domeniu ale majoritatii contemporanilor acestui inceput de mileniu. Multi considera ca sunt aparati de tsunamiul cotidian al imbecilitatilor de faptul ca au renuntat sa mai deschida televizorul si refuza sa citeasca presa. Cu regret trebuie sa le spun ca sunt intr-o eroare de atitudine. Si asta nu pentru ca ar fi spus candva imbuibatul ala de J.D. Rockefeller ca “un om informat este un om puternic” ci pentru simplul motiv ca parcurgerea fluxurilor de stiri inseamna sa consumi rahatul unui trai la limita subzistentei in portii mici, cu lingurita, iar traiul intr-o sihastrie gen “nu ma intereseaza, nu vreau sa stiu/ vad/ aud”, iti pune in fata, dintr-odata, brusc, o oala intreaga. Necunoasterea legilor nu te absolva de respectarea lor, lipsa informatiilor despre “performantele” guvernantilor nu-ti micsoreaza facturile. Nu am sa continui in nota asta, nu are rost. In general blogosfera este terenul de joaca al unor oameni cu un orgoliu si un self-esteem peste medie care nu sunt dispusi sa accepte sfaturi. Constatarea asta nu are nimic peiorativ, nu este un eufemism care sa mascheze faptul ca as fi eventual deranjat de gradul insignifiant de implicare al bloggerilor in ceea ce se afla dincolo de virtual. Ma stiu pe mine si, macar din punctul asta de vedere, imi sunt suficient mie insumi desi am pretentia de la mine ca sunt un pic mai maleabil decat media. Ca, in ciuda altor aspecte cu conotatii mai putin pozitive, in cei aproape trei ani petrecuti in presa am fost obligat sa invat ca o informatie se verifica consultand ambele parti implicate. Cei care “ma cunosc” probabil or sa spuna : “Iar s-a trezit asta cu fata la cearceaf !” dornici sa fi citit o altfel de postare in aceasta dimineata de inceput de week-end. Despre ce sa vorbim ? Despre meciul de-aseara ? A concluzionat in finalul lui comentatorul, fara drept parca, de adaugiri ulterioare : un meci prost, un rezultat prost, un arbitraj prost ! Asa ca din tot meciul de aseara raman cu amintirea unui fapt care, intr-o prima faza, m-a iritat. Am plecat sa vad meciul intr-un pub, alaturi de cativa amici, nu inainte de a-l scoate pe Gheorgica din arestul preventiv al moderarii comentariilor si de a-l ruga sa nu faca prea mare deranj pe blog in lipsa mea. Si-am dat in pub peste un Gheorgica in carne si oase : sapca din piele gen army, neagra. Parul strans in codita perpendiculara pe punctul situat la jumatate testei, prinsa intr-un elastic albastru azur model “10 la leu”. Ochelari hipstero-woody-allen-i (btw, stiati ca Woody Allen poarta acelasi model de ochelari, neschimbati, din 1960 si pana in ziua de azi ?). Barba semipatriarhala. Suficient de lunga cat sa o poti cataloga drept trasatura fizica definitorie, suficient de scurta cat sa se mentina teapana desenand o linie paralela cu linia pieptului cam la 4-5 centimetri de aceasta. Haina de piele neagra, model legionar, pana la genunchi, asortata cu pantofii negri. Intre haina si pantofi, o pereche de blugi skinny, verzui-mustar de Dijon, cu genunchi formati. Ati prins ideea ? Ok. Intra omul si se aseaza pasnic la singura masa ramasa libera din cele sase ale pub-ului. La celelalte cinci, grupuri compacte care, fara a degaja neaparat aere elitiste unul fata de celelalte, evitau sa interactioneze pe principiul “am venit sa vedem meciul, da’ fiecare cu a ma-sii”. Un sfert de ora eroul nostru a tacut cu o halba de bere in fata, halba in care mixa si cate putin din continutul unei butelcute, probabil cognac sau rom. Apoi, ne-a luat pe rand, fara a se ridica de pe scaun. Daca “tinta” se afla la distanta, vorbea “peste” mesele aflate pe traiectorie. Propozitia cu care isi ataca victima era pentru inceput una punctuala, cu o cat de mica legatura cu un aspect real, palpabil, apoi se lansa intr-o fraza ce facea trimitere la fluxul stirilor cotidiene. Exemplul 1 : sesizand halba pe jumatate bauta a unuia – “Tu ce-ai in fata ? O halba pe jumatate plina sau una pe jumatate goala ? Nu imi raspunde, stiu si singur ca am pus o intrebare de tot rahatul. Chestia-i atat de fumata incat desi e faina ca idee, aproape ca provoaca sila. Ca ma uitam aseara la televizor… Patru puleti ghiftuiti, intr-un studio tv, prefacandu-se ca discuta despre bugetul pe 2014.