duminică, 29 aprilie 2018

08:34 Posted by joanna No comments
Primul ceas rau din cele 3 ale zilei de marti din saptamana asta s-a consumat atunci cand am vazut cele 12 cuvinte propuse pentru duzina de saptamana asta. “Naspa, tatutu’…” am gandit realizand ce talmes-balmes cromatic s-ar fi dezlantuit daca ma apucam sa leg si eu un text cat de cat inteligibil. Apoi mi-am zis ca n-o fi Necuratul atat de negru si-oi scoate-o eu cumva la capat. Si m-am apucat azi, sa tot fi fost zece, zece si ceva. Primul cuvant “trandafiriu”. Daca-mi ardea cineva una dupa ceafa, reactionam mai cu calm, mai asezat. In treacat fie spus, ma pricep la culori cam cum se pricepe ciobanul Ghita la ikebana. Asa ca eu asociez trandafiriu cu roz. Iar rozul, in mai toate nuantele lui, ma dispera. Daca-mi apare-n fata Charlize Theron imbracata in lenjerie intima roz o trimit sa se schimbe. Sau o pun sa renunte la ea. Asa mult urasc culoarea asta. Asa ca trandafiriul ala m-a blocat. Ba, colac peste pupaza, cu ochii in albul tavanului, mi se parea ca zaresc porcusori roz incinsi intr-un soi de hora in jurul aplicei.  De porcusori nu am scapat intreaga zi. Si la toaleta au venit dupa mine, insirati ca niste pui galbui de rata. Pentru galbui gasisem ceva : Oare de te-as ruga/ Ca pentru o clipa/ Sa nu mai mirosi galbui/ A gutui/ M-ai asculta ? (compozitie proprie). Apoi, mi-a venit ideea salvatoare. Si l-am intrebat pe varul Google daca si in preajma lui plonjau in picaj porcusori trandafirii. Si el mi-o zas ase : “Sãracã-mi este slova, stiu… Cum as putea sã te descriu? Numele tãu, de unde vine? Iubire, vis trandafiriu, Eu te-am gãsit?… sau tu pe mine?” (Mariana Kabbout) Si cum mi-a placut ce-am gasit, am continuat colaborarea : “Si aud cum bat…. Clopote albe, clopote negre Timp de Rai si Iad, in fiinta mea Clopote albe, clopote negre Amintindu-mi mult, tot ce-mi sunt… Si as vrea…” (Roxana Popescu) Apoi : “Drama cromatica. Verde e o culoare vesnic imatura” (Mario Benedetti, Haiku) Si : “Ne-ar trebui O mie de ani sa recladim Ce-am sfaramat aseara Cu despartirea noastra. Si nici atunci nu-i sigur C-am mai putea sa fim Eu creanga ta de aur Tu frunza mea albastra” (Mirabela Dauer) In continuare : “Niciodata toamna n-a pictat pe frunze Atata culoare, risipind in jur. Si n-a pus blazoane sangerii sau ocru Peste zarea larga, ruginiu contur.” (Cristina P.) – nu stiu de la ce vine acel “P.” Asa am gasit, asa am scris. Apoi am mai gasit asta : “Si viata mea se ilumineaza, sub ochiul tau verde la amiaza, cenusiu ca pamantul la amurg. Oho, alerg si salt si curg. Mai lasa-ma un minut, mai lasa-ma o secunda, mai lasa-ma o frunza, un fir de nisip. Mai lasa-ma o briza, o unda. Mai lasa-ma un anotimp, un an, un timp.” (Nichita Stanescu) ; aici aveam si varianta de rezerva : “Delta, dupa cate stiu, seamana cu lacul cel cenusiu, unde pelicanul batran sta toata ziua grav, asteptand un fotograf.” (Marin Sorescu) Continuand, mi-am permis sa schimb “stravezie” in “straveziu”. L-am acordat in gen cu mine care mi-s mascul, doar : “A fost candva pamantul nostru straveziu ca apele de munte-n toate ale sale, in sine inganand izvorul clar si viu. S-a-ntunecat apoi launtric, ca de-o jale, de bezne tari ce-n nici un grai nu se descriu” (Lucian Blaga) La urmatorul cuvant Google mi-a tras teapa. Nu am gasit decat o reteta de clatite rosiatice. :oops:  Si-apoi iar Blaga, “Elanul insulei” : “Ciudat. Un strop de smoala si o baltoaca murdara sunt suficiente ca sa faca impreuna cel mai frumos curcubeu.“ Spre final, apoteotic : “Cu gandiri si cu imagini Innegrit-am multe pagini: S-ale cartii, s-ale vietii, Chiar din zorii tineretii. Nu urmati gandirei mele: Caci noianu-i de gresele, Urmarind prin intuneric Visul vietii-mi cel himeric. Neavand invat si norma, Fantezia fara forma Ratacit-a, vai! cu mersul: Negru-i gandul, schiop e viersul. Si idei, ce altfel imple, Ard in frunte, bat sub tample: Eu le-am dat imbracaminte Prea bogata, fara minte. Ele samana, hibride, Egiptenei piramide: Un mormant de piatra-n munte Cu icoanele carunte, Si de sfinxuri lungi alee, Monoliti si propilee, Fac sa crezi ca dupa poarta Zace-o-ntreaga tara moarta. Intri nuntru, sui pe treapta, Nici nu stii ce te asteapta. Cand acolo! sub o facla Doarme-un singur rege-n racla.” (Mihai Eminescu, logic) Iar violet gasiti aici catu-i ceru’ : Cei care chiar au scris (nu ca mine :oops:) folosind aceasta duzina cromatica sunt : Psi, Dor, Vienela, Scorpio, Adriana, Dictatura Justitiei, Maya, Adrian, Anacondele, Carmen Pricop, Ch3815h, Alma Nahe, Dictatura Justitiei (2), Psi (2), Adriana (2), Abisurile, Radu Thor, Lili3d, Sonia si D’Agatha. Acum, nu-mi ramane sa sper decat ca duzina viitoare o sa contina de 12 ori cuvantul “alb”. In felul asta mi-ar fi si mie mai usor… :oops: LA MULTI ANI TUTUROR CELOR CE ISI SARBATORESC ASTAZI ONOMASTICA !¹ :P ___________________ ¹Mai putin politicienilor care poarta acest nume ! :evil:

marți, 24 aprilie 2018

08:34 Posted by joanna No comments
Sa nu spui astazi „La Multi Ani, Romania” este in ochii multora aproape-o blasfemie. Se vor grabi sa iti eticheteze tacerea calificand-o in fel si chip, condamnandu-te fara drept de apel si fara a-ti lua in calcul punctul de vedere. Formal, astazi suntem cu totii buni romani. Si e firesc ca tot formal sa ne lasam balositi de pupaturile unora care pana azi, si incepand de maine si pana pe 30 noiembrie 2014, au fost si vor fi prin gesturi, atitudini si fapte, dusmanii acestei tari si ai oamenilor de buna credinta care o populeaza. A acelora pentru care Romania inseamna hectare de pamant sau de padure, lacuri, parcuri, cladiri si oameni pe care si-i pot trece in proprietate iar „romanii” se limiteaza cel mult la procentul votantilor. Sa spui astazi „La Multi Ani, Romania” inseamna pe de alta parte, sa validezi hotia, coruptia, minciuna si fariseismul, cu „scuza” inregimentarii in traditie. La urma urmei, vorba unui fost coleg, „suntem o tara de nasi, fini si cumnati”. Iar atitudinea asta este mai mult decat obligatorie la astfel de cumetrii cum a devenit in ultima perioada nu doar sarbatoarea nationala ci si orice manifestare cu potential electoral fie ca vorbim despre a ingenunchea la Tebea ori a te inchina la o racla cu sfinte moaste.  Sa spui „La Multi Ani, Romania” va fi astazi o chestie de a fi in tendinte, de a fi cool, parte a mainstreamului. Sa nu spui, te transforma automat in hipster si vei fi privit cu „condescendenta” gen : „Eeee… e si el om, saracu’…”  cu care este privit oricine mictioneaza in directia opusa deplasarii maselor de aer atmosferice. Astazi veti auzi rostindu-se cuvinte gen : patriotism, dragoste de tara, simtire romaneasca, trecut glorios, istorie, mareata, cinstirea inaintasilor si a eroilor, neamul romanesc, viitor mai bun, roman adevarat, Romania, romanesc. Uitati-va insa in ochii celor ce le pronunta. Veti reusi sa-i separati cu usurinta pe cei care le rostesc demn, curat, indarjit sau cu evlavie, de cei ce sunt asemeni prostituatelor care mimeaza orgasmul. Astazi veti vedea o parada de peste 1 milion de euro intr-o tara in care alocatia unui copil este de sub 10 euro pe luna. O parada a caprei raioase care isi tine coada sus, a unui prost care daca nu e fudul, e neimplinit. A chelului cu tichia impodobita cu cristale Swarovski. Sa nu spui „La Multi Ani, Romania” este insa, in cele din urma, o atitudine lipsita de respect. Minima decenta te obliga sa te-ndrepti catre esenta. Instinctul de conservare te obliga sa speri. Asa ca voi spune si eu astazi „La Multi Ani !” sperantei in Romania, „La Multi Ani !” esentei de roman.

curand