Roata

Cat o fi ea de patrata, tot se mai intoarce-o data. Am auzit de multe ori expresia asta de la apropiati si nu am crezut de-a lungul timpului insa am observat ca totusi au avut dreptate. Mereu cand o ducem prea bine intervin greutati iar atunci cand o ducem greu se iveste la un moment dat o raza de speranta. Stiu ca probabil unii ma vor contrazice, vor spune ca nu e asa, ca pe unii parca i-a uitat Dumnezeu dar nu e asa. Uneori binele il realizam si prin lupta… Desi uneori am clacat si eu si nu intrevedeam nimic la orizont, desi sperante nu mai aveam am refuzat categoric sa-mi accept nenorocirea. Unii mi-au spus de-a lungul vremii sa renunt, sa ma concentrez pe altceva. Nu pot, deoarece de moment ce mi-am propus ceva m-as uri sa las deoparte. Astfel, chiar si in cele mai deznadajduite momente incerc sa caut luminita de la capatul tunelului. Oricat ar dura sa ajung pana la ea, oricat de intunecat ar fi tunelul, pe mine asa m-a invatat tatal meu: ca trebuie sa merg mai departe, chiar daca am talpile insangerate. Si trebuie sa o fac in asa fel incat sa pot sta cu capul sus.