Seara cu Charlie

Cine nu a visat ca zboara cu o elice de mana a doua? Sau macar in a doua tura, ca secund, ca scamator plapand, sa visezi ca aluneci pe coada unui pinguin cu mintile ratacite prin islande acoperite de fumul vulcanilor-gurgui. Ce e vulcanul-gurgui? Ce-o fi oare zborul de mana a doua? E cel in care timpul nu-ti permite sa respiri in voie, in care reveriile se afunda in baltoace first-class, zborul secund e obosit si surghiunit sa nu decoleze. Ma intind acum. In spatele meu rasuna o ditamai rola de plastic si Charlot isi impleticeste varfurile papucilor. Baston de lac cu cap de sarpe, rade si silabiseste peltic spre o Eva confuza. Sarpele e mai putin biblic in seara asta, se afla intr-o pauza binemeritata dupa o cura indelungata de mere coapte. Ii ninge sarpelui si-i cad fulgii prin bifurcatie. O searbada contemplatie, mix de oameni de zapada si placinta de mere. Si Eva invarte bastonul absurd, napraznic, vrand sa ameninte semintiile prea indraznete. E frig Charlie, e prea frig pentru momentul asta tembel, iar mainile-mi nu mai au timp s-astepte…