vineri, 17 martie 2017

02:47 Posted by joanna No comments
Mi-am propus sa depind. Sa fiu legat, aproape sudat, sa ma misc doar daca se crapa pamantul sau nici atunci; cand iguanele vor fugi si nimeni nu le va ajunge, ma voi gandi sa ma dezleg. Se-nsira pe ata nurofenul de garda, unul si inca unul, ca boabele de porumb dupa o ploaie zdravana. Depind de noaptea asta, pare ciudat, copiii ei imi bat in geam si-mi spun ca e frig, pana dimineata noaptea nu vrea sa se acopere cu plapuma. Sa tremuram cu totii, in integralitatea noastra stupida. Imi fac temele acum, dependent de ultimatumuri date si primite, vartej psihotic ce ma alinta. Ma simt bine, cum altfel? Rasfoiesc ceasurile tarzii si ma-nteapa rotile lor dintate, iesite cu forta din axul natal. Din prea multa plictiseala lovesc masinariile astea exacte, sper sa devina umane, maleabile, chiar proaste, sa le ticaie si altceva decat banalul fir de par. Lovesc masinariile astea pentru a le produce infarcturi, cascade de sincope ce le vor interzice sa respire. Atunci isi vor da la o parte geamurile de safir si vor trage pe nari acelasi aer ca si noi, ne vom infesta impreuna. Mana-n mana, legati unii de ceilalti…

curand